FotografieIstorie

Monumente arhitecturale uitate – Povestea castelului Roşianu

Castelul Roşianu din comuna Turburea Gorj este un castel cu istorie, încărcat de amintiri plăcute, care dăinuie în zidurile cetăţii. Demult, se spune că acest castel a fost al boierului Roşianu, dar legendele, continuă să apară, şi să împletească cele mai frumoase poveşti. Potrivit autorităţilor locale, castelul, vechi de peste 100 de ani va intra in circuitul turistic. Bătrânii satului se mândresc cu un astfel de castel, tocmai la ei în comună. Copiii se visează deja prinţi sau prinţese, având în jur o clădire atât de impozantă. De ceva timp, însă castelul, a rămas în tăcere, părăsit şi aproape distrus de intemperiile naturii. Autorităţile locale spun că au înaintat deja o scrisoare la Ministerul Dezvoltării pentru ca acest castel să fie reabilitat şi mai târziu, inclus în circuitul istoric şi turistic. Istoria castelului e cât se poate de fascinantă. Castelul Roşianu este o clădire veche, construită de un arhitect din Italia, pe nume Pera, chemat special de boierul Roşianu. După moartea lui, castelul s-a transformat rând pe rând în primărie, dispensar comunal sau maternitate. Castelul era înconjurat de terase de vii, mari şi întinse. O clădire de unde puteai zări, practic tot satul Poiana”, a spus o localnică. Se pare că acest castel a prezentat interes pentru foarte multe persoane, însă majoritatea au dat înapoi, pentru că, se pare, costurile de reabilitare sunt foarte mari. Mai mult decât atât, potrivit localnicilor, imaginea autentică i-a făcut pe mulţi regizori, să îşi dorească ca decor, pentru scenele din filmele lor, acest castel.                                                                                                                               Legenda castelului spune că aici cele mai frumoase domniţe s-au perindat. Clădirea este poziţionată pe vârful unui deal, ceea ce îi conferă o panoramă pitorească, un peisaj parcă desprins din poveştile cu prinţi şi prinţese. Castelul „spune” istoria doamnelor care au trăit aici, a domniţelor care şi-au făcut ieşirea în societate şi care şi-au întâlnit de multe ori marile iubiri, a domnilor care şi-au supravegheat supuşii de la balconul dinspre est sau a copiilor care urcau gălăgioşi scara interioară, în formă de spirală. Bătrânii locului susţin că au auzit poveşti, care susţin că boierul era un om destul de avar, care se purta cam dur cu angajatii. Îi plăcea ordinea şi lucrurile bine făcute şi nu tolera nici o greşeală. Din toată povestea castelului, au mai rămas doar câteva cărămizi rătăcite şi stâlpii de susţinere şi atât. Stilul italienesc al clădirii încă se mai observă, dar doar la balconul exterior. Prădătorii, oamenii, pentru care acest castel nu a însemnat nimic, au furat lacomi ferestrele şi toate bunurile din interior. Nu se mai distinge nimic din ce însemna viaţa luxoasă, pe care au trăit-o domnii cetăţii. În singurătatea lui, castelul plânge şi cere susţinere, altfel se va „frânge”, răpus de ploi şi de vânt.                                                                                      Castelul Roşianu are o vechime de peste 100 de ani şi se pare, potrivit autorităţilor locale, pe parcursul exploatării au fost făcute lucrări de întreţinere periodică. După anul 1989 nu au mai fost executate lucrări de întreţinere şi reparaţii, clădirea respectivă prezentând un stadiu avansat de degradare. Misterul care te învăluie, atunci când îi treci pragul, este aproape halucinant. Şi tot atât de halucinant pare şi interiorul, care descrie, o istorie „pătată” de oamenii, care din indiferenţă sau nepăsare, îşi declară dragostea pe pereţii castelului. Prin toate camerele, practic dăinuie mesaje, care mai de care mai obscene, creionate la fel de obscen şi tot ce puteai trăi mai frumos, se transformă brusc într-o imagine ireală. Castelul, în toată profunzimea lui, avea o istorie aparte, pe care localnicii o vor înapoi la fel ca şi autorităţile locale, care luptă ca cetatea să fie înscrisă în circuitul turistic.  Castelul Roşianu are multe de spus, dar se pare, nimeni nu stă să-l asculte. În tăcerea nopţii, doar păsările, care şi-au mai făcut cuib în acoperiş, mai dau glas cetăţii.                                                                                     

(Visited 26 times, 1 visits today)
Source
http://monumenteistoricedinromania.blogspot.ro

Related Articles

Leave a Reply

Please Login to comment
  Subscribe  
Notify of
Close
Close