logo

Expunerea/ moduri de masurare a luminii -Tutorial Foto

Toate aparatele digitale contin sisteme de masurare a luminii reflectate, de tip TTL, care utilizeaza cel putin unul dintre cele trei tipuri diferite de “moduri” de masurare pentru a calcula expunerea intregii scene ori a unei anumite parti din ea. Diferenta de tipul de operare al fiecarui mod se bazeaza, in mare masura, pe cat de mult din scena vizualizeaza aparatul de masura.

MASURAREA MATRICIALA (multi-zone sau evaluativa) este un mod in care camera priveste intreaga scena si evalueaza lumina dupa cum se reflecta din numeroasele zone specifice de pe toata suprafata cadrului. Este modul implicit , folosit la aproape toate aparatele foto digitale si este de departe cel mai coplex si sofisticat sistem de masurare a luminii, este extrem de precis chiar si in cele mai complexe situatii. In cazul acestui mod, sistemul de masura imparte cadrul intr-o grila de zone care pot varia de la sase zone de baza la peste o mie.

Odata activat aparatul de masura apasand la jumatate decansatorul, aparatul analizeaza cantitatea de lumin ca vine de la fiecaredin aceste segmente si apoi compara modelul de iluminare cu subiectele din baza de date aflata in computerul aparatului. Facad aceasta analiza comparativa a scenei, aparatul poate sa deduca subiectul pe care vrei sa-l fotografiezi si care parti sunt, probabil, cele mai importante. Cand creeaza propria expunere, masurarea matriciala va tine cont de multe informatii avand legatura intre ele (pe langa nivelurile de intensitate  a luminii), inclusiv distanta pana la subiect, directia si intensitatea luminii, contrastul, valorile RGB ale fiecarui segment si culoarea acestuia. Aparatul trece apoi printr-un exercitiu complex bazat pe o serie de algoritmi avansati pentru a seta expunerea.

Unul din punctele slabe ale masurarii matriciale este ca sistemul de masura ia mereu in considerare intregul cadru. Exista situatii in care cel mai important subiect ocupa doar o mica portiune din cadru, iar, in aceasta situatie, masurarea cu pondere centrala poate fi foarte utila.

MASURARE EXPUNERII MEDII CU PONDERE CENTRALA ia in considerare informatiile de iluminat din intregul cadru si limiteaza expunerea intr-o mica portiune centrala a cadrului. Zona centrala este indicata de un cerc in vizor, iar exponometrul se concentreaza, de obicei, asupra a 60-80% dintre valori in acea zona. Acest tip de masurare este ideala pentru situatiile in care un subiect relativ mic, dar important, este inconjurat de fundal excesiv de luminos sau intunecat.

EXPUNEREA SPOT preia ideea masurarii cu pondere centrala si o duce la extrem, masurand expunerea intr-o zona chiar mai mica a cadrului, de obicei o zona intre 1 si 5% din cea vazuta prin vizor. O diferenta semnificativa intre masurarea cu pondere centrala si cea spot este ca, in ultimul caz, camera nu ia in considerare nici o alta zona a vizorului, exponometrul citeste doar zona indicata. Masurarea spot este utila indeosbi cand un subiect important ocupa o zona mica din cadru. Alt avantaj al masurarii spot ste acela ca poti folosi acest mod ca sa compari mai multe tonalitati specifice dintr-o scena. Atat la masurarea cu pondere centrala, cat si la masurarea spot, este esential sa folosesti functia de blocare a expunerii pentru a pastra acea masurare  a expunerii, in caz ca recompui scena dupa masurare. Intr-o scena cu contrast mare este de preferat sistemul de masurare spot, pentru a izola subiectul care intereseaza

Leave a comment